RENASTEREA IN ITALIA

Periodizare

• Pregatirea Renasterii – Prerenasterea (secolul al XIV-lea)
• Renasterea timpurie – Quattrocento (secolul al XV-lea)
• Renasterea de apogeu – Cinquecento (prima jumatate a secolului al XVI-lea)
• Renasterea tarzie – Cinquecento (a doua jumatate a secolului al XVI-lea) desfasurandu-se uneori in paralel cu Manierismul

QUATTROCENTO (secolul XV)

SCOALA PADOVANA

Padova este unul din cele mai vestite orase ale Italiei datorita celebrei Universitati si a studiilor sale umaniste (conform curentului numit “Umanismul de la Padova”)

Orasul este vestit si datorita numeroaselor sapaturi si descoperiri arheologice, aici inflorind un adevarat comert cu antichitati.

Datorita numeroaselor vestigii antice, se pun bazele celor mai importante colectii particulare de antichitati romane.

Una dintre cele mai bogate si renumite colectii este cea a pictorului Squarcione, considerat si seful unui atelier de pictura cu numerosi ucenici si elevi.

Astfel, acestia sunt de la inceputul carierei lor in legatura directa cu opere greco-romane, admiratia lor pentru trecut manifestandu-se in folosirea unor detalii direct in pictura (constructii antice, tratarea sculpturala a personajelor, adevarate statui greco-romane).

Orasul va cunoaste cea mai mare dezvoltare a sa in momentul in care devine provincie venetiana. Din punct de vedere artistic, Padova va cunoaste direct influenta scolii venetiene de pictura.

Orasul Padova mai este renumit si pentru existenta celui mai mare atelier oficial de pictura, unde se invata tehnica frescei, dar si a tablourilor de sevalet in tempera.

In plus, aici a pictat Giotto (la biserica Madona dell Arezzo), a sculptat Donatello (Altarul din biserica Sfantului Anton si statuia ecvestra Gattamelata) si de asemenea, aici au lucrat fratii Bellini, pictorii venetieni.

Astfel, se poate spune ca scoala padovana are la baza:

• lectia lui Giotto
• influenta sculpturii lui Donatello
• influenta venetiana
• influenta antichitatii

Cel mai mare reprezentant este Andrea Mantegna.

RENASTEREA IN ITALIA

Periodizare

• Pregatirea Renasterii – Prerenasterea (secolul al XIV-lea)
• Renasterea timpurie – Quattrocento (secolul al XV-lea)
• Renasterea de apogeu – Cinquecento (prima jumatate a secolului al XVI-lea)
• Renasterea tarzie – Cinquecento (a doua jumatate a secolului al XVI-lea) desfasurandu-se uneori in paralel cu Manierismul

QUATTROCENTO (secolul XV)

SCOALA UMBRIANA

Florenta nu este singurul centru cultural - artistic important, provincia Umbria din centrul Italiei cunoaste de asemenea o mare prosperitate economica si o inflorire artistica deosebita.

Si aici se afla puternice familii protectoare si comanditare de arta, iar cele mai importante orase sunt Urbino (condus multi ani de puternicul Federico de Montefeltro, condotier intelept si mecena important), Perugia, Assisi, Arezzo s.a.

Aceasta provincie se bucura de un peisaj cu foarte multa verdeata, o luminozitate, limpezime a atmosferei si o transparenta a aerului speciale, care permit perceperea orizonturilor indepartate, culorilor intense ale peisajului, luminii stralucitoare.

Fiecare dintre aceste trasaturi fundamentale ale peisajului umbrian isi vor gasi ecoul in pictura.

De fapt, scoala umbriana reprezinta canalul de legatura intre scoala din nord (Florenta) si Roma. Aici se vor dezvolta numeroase personalitati artistice, foarte diferite intre ele, din care cauza scoala umbriana prezinta numeroase tendinte si este mai putin omogena decat cea florentina.

Principalii reprezentanti sunt:

• Pierro della Francesca
• Luca Signorelli
• Bernardo Pinturicchio
• Pietro Perugino

RENASTEREA IN ITALIA

Periodizare

• Pregatirea Renasterii – Prerenasterea (secolul al XIV-lea)
• Renasterea timpurie – Quattrocento (secolul al XV-lea)
• Renasterea de apogeu – Cinquecento (prima jumatate a secolului al XVI-lea)
• Renasterea tarzie – Cinquecento (a doua jumatate a secolului al XVI-lea) desfasurandu-se uneori in paralel cu Manierismul

QUATTROCENTO (secolul XV)

SCOALA FLORENTINA

Este prima dintre scolile italiene care cunoaste o dezvoltare fara precedent. Ea are rolul de a incerca sa rezolve principalele probleme ce stau in fata pictorilor.

Va domina intregul secol al XV-lea, dand tonul in materie de noutati, dar pierzandu-si acest statut spre sfarsitul Quattrocento-ului (datorita crizei sociale, filozofice si artistice de la sfarsitul secolului)

Spre deosebire de venetieni, florentinii, unii dintre cei mai mari freschisti din intreaga Italie, vor adopta cu mare retinere culorile in ulei, numai dupa o indelungata perioada de prospectare.

In principal, cea mai importanta caracteristica fundamentala a intregii scoli este atentia acordata desenului pe care-l considera prioritar, culoarea venind sa se adauge doar ca un element ajutator, pentru intelegerea subiectului.

Principalii reprezentanti in prima jumatate a secolului:

• Masaccio
• Fra Angelico
• Paolo Uccello

Principalii reprezentanti in a doua jumatate a secolului:

• Filippo Lippi
• Benozzo Gozzoli
• Domenico Ghirlandaio
• Antonio Pollaiuolo
• Andrea del Verrocchio
• Sandro Botticelli

RENASTEREA IN ITALIA

Periodizare

• Pregatirea Renasterii – Prerenasterea (secolul al XIV-lea)
• Renasterea timpurie – Quattrocento (secolul al XV-lea)
• Renasterea de apogeu – Cinquecento (prima jumatate a secolului al XVI-lea)
• Renasterea tarzie – Cinquecento (a doua jumatate a secolului al XVI-lea) desfasurandu-se uneori in paralel cu Manierismul

QUATTROCENTO (secolul XV)

Dezvoltarea picturii

Spre deosebire de arhitectura si sculptura, pictura va evolua mult mai lent, dar va ajunge in primul plan al atentiei artistilor si comanditarilor de arta.

Locul principal pe care-l va ocupa se explica prin posibilitatile sale multiple de reflectare a noilor idealuri umaniste si rezolvarii unor porbleme complexe, prin care se va face posibila transpunerea realitatii.

Mijloacele de care se slujeste, pe care le descopera si le foloseste frecvent, sunt reprezentarea spatiala, cu ajutorul perspectivei, clar-obscurul, legile compozitiei, folosirea tehnicii culorilor de ulei. Abordarea acestei tehnici se face incet, cu destula retinere si sovaielnic, deoarece cei mai multi pictori, mari maestri ai frescei, sunt refractari la noua tehnica.

In principal, tematica continua sa ramana religioasa, dar dispare treptat caracterul sacru, subiectele biblice fiind transpuse in realitatea vietii cotidiene.

Subiectele sacre interpretate laic vor constitui principala preocupare a pictorilor, alaturi de aparitia si dezvoltarea portretului (ca modalitate de redare a individualitatii si trasaturilor psihologice), nudul si subiectele alegorice (transpunerea realitatii sub forma simbolurilor) si mai rar chiar subiecte actuale, cum ar fi bataile celebre, cu larg ecou asupra contemporanilor.

Cele mai frecvente, continua sa fie compozitiile murale, legate de marile ansambluri ahitectonice: biserici, palate, ville sau scuole, pentru ca treptat, si tablourile de sevalet sa se raspandeasca.

In Quatrocento, pictura italiana este relativ neomogena datorita numeroaselor scoli sau centre de pictura.

Dintre cele mai importante sunt:

• Scoala florentina
• Scoala umbriana
• Scoala padovana
• Scoala venetiana

In secolul urmator aceasta impartire pe scoli va dispare, singurul centru care va purta amprenta unei scoli ramanand Venetia.

RENASTEREA IN ITALIA

Periodizare

• Pregatirea Renasterii – Prerenasterea (secolul al XIV-lea)
• Renasterea timpurie – Quattrocento (secolul al XV-lea)
• Renasterea de apogeu – Cinquecento (prima jumatate a secolului al XVI-lea)
• Renasterea tarzie – Cinquecento (a doua jumatate a secolului al XVI-lea) desfasurandu-se uneori in paralel cu Manierismul

QUATTROCENTO (secolul XV)

Dezvoltarea sculpturii

Este un domeniu in care patrunderea noutatilor este foarte rapida, datorita numeroaselor opere clasice descoperite in urma sapaturilor arheologice.

In acest secol isi castiga definitiv autonomia, ronde-boss-ul, desprinzandu-se de monumentul de arhitectura.

Domeniile preferate sunt in egala masura basorelieful si statuara, iar genurile preferate sunt nudul, portretul, statuia ecvestra, si monumentele funerare.

Tematica este legata de subiecte profane, de obicei inspirate din mitologia antica, fara sa se neglijeze si subiectele religioase. Astfel, cele mai multe basoreliefuri ce raman legate de monumentul de arhitectura religioasa, vor fi dominate de subiecte sacre.

Exista insa si subiecte profane, mai ales cantorii, in cadrul loggiilor cantaretilor din corul unei biserici. Statuara abordeaza mai ales subiecte mitologice sau inspirate din realitate (personalitati militare, eruditi si oameni importanti ai vremii), sfinti sau personaje biblice.

Cele mai folosite materiale au fost bronzul (bine polisat si patinat), marmura si ceramica smaltuita.

Personajele preferate au fost: barbati, adolescenti, copii, femei.

Sculptura va influenta puternic pictura prin tratarea sculpturala a corpurilor (modelarea volumelor), atitudini, drapaje, etc.

Actul de nastere al sculpturii renascentiste este considerat Concursul de la 1401 pentru decorarea portilor de bronz ale Baptisteriului de la Florenta, lasate neterminate de Andrea Pisano.

Tema concursului a fost Sacrificiul lui Abraham (sau Avraam), participatii fiind obligati sa respecte un cadru compozitional sub forma de trifoi cu patru foi. Printre candidati s-au numarat artistii, precum Brunelleschi, Jacoppo della Quercia, Lorenzo Ghiberti, etc. Castigatorul fiind Lorenzo Ghiberti.

Cei mai de seama reprezentanti ai sculpturii Quattrocento sunt:

• Lorenzo Ghiberti
• Jacoppo della Quercia
• Antonio Pisano (zis si Pisanello)
• Donatello
• Luca della Robbia
• Andrea del Verrochio