RENASTEREA IN ITALIA

Periodizare

• Pregatirea Renasterii – Prerenasterea (secolul al XIV-lea)
• Renasterea timpurie – Quattrocento (secolul al XV-lea)
• Renasterea de apogeu – Cinquecento (prima jumatate a secolului al XVI-lea)
• Renasterea tarzie – Cinquecento (a doua jumatate a secolului al XVI-lea) desfasurandu-se uneori in paralel cu Manierismul

QUATTROCENTO (secolul XV)

SCOALA PADOVANA

Padova este unul din cele mai vestite orase ale Italiei datorita celebrei Universitati si a studiilor sale umaniste (conform curentului numit “Umanismul de la Padova”)

Orasul este vestit si datorita numeroaselor sapaturi si descoperiri arheologice, aici inflorind un adevarat comert cu antichitati.

Datorita numeroaselor vestigii antice, se pun bazele celor mai importante colectii particulare de antichitati romane.

Una dintre cele mai bogate si renumite colectii este cea a pictorului Squarcione, considerat si seful unui atelier de pictura cu numerosi ucenici si elevi.

Astfel, acestia sunt de la inceputul carierei lor in legatura directa cu opere greco-romane, admiratia lor pentru trecut manifestandu-se in folosirea unor detalii direct in pictura (constructii antice, tratarea sculpturala a personajelor, adevarate statui greco-romane).

Orasul va cunoaste cea mai mare dezvoltare a sa in momentul in care devine provincie venetiana. Din punct de vedere artistic, Padova va cunoaste direct influenta scolii venetiene de pictura.

Orasul Padova mai este renumit si pentru existenta celui mai mare atelier oficial de pictura, unde se invata tehnica frescei, dar si a tablourilor de sevalet in tempera.

In plus, aici a pictat Giotto (la biserica Madona dell Arezzo), a sculptat Donatello (Altarul din biserica Sfantului Anton si statuia ecvestra Gattamelata) si de asemenea, aici au lucrat fratii Bellini, pictorii venetieni.

Astfel, se poate spune ca scoala padovana are la baza:

• lectia lui Giotto
• influenta sculpturii lui Donatello
• influenta venetiana
• influenta antichitatii

Cel mai mare reprezentant este Andrea Mantegna.

RENASTEREA IN ITALIA

Periodizare

• Pregatirea Renasterii – Prerenasterea (secolul al XIV-lea)
• Renasterea timpurie – Quattrocento (secolul al XV-lea)
• Renasterea de apogeu – Cinquecento (prima jumatate a secolului al XVI-lea)
• Renasterea tarzie – Cinquecento (a doua jumatate a secolului al XVI-lea) desfasurandu-se uneori in paralel cu Manierismul

PRERENASTEREA (secolul XIII- XIV)

Este o faza de pregatire, distincta de Renasterea propriu-zisa. Este o faza de tranzitie in care se intalnesc elemente ale Goticului international cu noile idei renascentiste ce apar treptat. Aceste idei novatoare sunt prezente mai intai in literatura vremii, Dante, Petrarca, sau Boccaccio facand primii saltul spre umanism, aducand in operele lor noile idealuri despre om.

Florenta, Sienna, Pisa, Luca sau Pistoia sunt cele mai puternice centre cultural-artistice, cu un rol fundamental in formarea unui nou gust artistic, in deschiderea spre cultura antichitatii. Acum, se produc treptat, modificari ale gustului si ale mentalitatilor noii clase care se formeaza, burghezia. Desi continua sa se construiasca catedrale ca simbol al credintei, ele nu mai reprezinta centrul activitatii constructive, interesul indreptandu-se progresiv catre constructii laice, palate sau constructii de interes public.

Noile case particulare, vilele sau palatele, vor fi decorate si impodobite cu sculpturi si picturi, ceea ce denota atentia majora pe care noii comanditari o acorda diferitelor domenii ale artei.

In acelasi timp cu marile descoperiri arheologice, italienii isi vor modifica gustul si se vor orienta spre filozofia, literatura sau arta Antichitatii, interesandu-se indeaproape de cunoasterea si redarea realitatilor inconjuratoare.

Acum are loc o schimbare profunda in atitudinea artistilor, evidentiindu-se o evolutie treptata spre un alt mod de a gandi opera de arta. Tinzand spre individualism si pretuirea talentului sau a spiritului creator, artistilor nu le mai sunt suficiente formulele si dogmele de reprezentare a secenelor impuse de Biserica sau de comunitatea orasului, ei vor incepe sa observe natura, sa lucreze dupa model, sa incerce a o reda in concordanta cu observatiile lor.

Ei vor incepe sa-si judece opera dupa indemanarea cu care redau omul, detaliile lui anatomice sau bogatia amanuntelor din realitatea inconjuratoare. Progresul se inregistreaza mult mai rapid in domeniul arhitecturii si sculpturii datorita existentei vestigiilor antice soase la iveala prin sapaturile arheologice si mai lent in cel al picturii din cauza lipsei de exemple (descoperirile frescelor si mozaicurilor de la Pompei si Herculanum au loc cu mult mai tarziu, in secolul al XVIII-lea).

Cu toate acestea, in sculptura modificarea atitudinii artistilor are loc mai incet, datorita muncii de echipa si organizarii lor in bresle, dominate de reguli stricte. In aceasta perioada exista doua categorii de artisti: traditionalisti, care raman tributari canoanelor si regulilor trecutului si artisti moderni, novatori cautatori de solutii noi.

RENASTEREA IN ITALIA

Periodizare

• Pregatirea Renasterii – Prerenasterea (secolul al XIV-lea)
• Renasterea timpurie – Quattrocento (secolul al XV-lea)
• Renasterea de apogeu – Cinquecento (prima jumatate a secolului al XVI-lea)
• Renasterea tarzie – Cinquecento (a doua jumatate a secolului al XVI-lea) desfasurandu-se uneori in paralel cu Manierismul

PRERENASTEREA (secolul XIII- XIV)

Dezvoltarea picturii

Nasterea lui Isus, Giotto di Bondone

Spre deosebire de arhitectura sau sculptura mult mai accentuat in schimbare, pictura va inregistra un ritm mult mai lent al introducerii elementelor de noutate. Ea are de luptat cu traditiile gotice si mai ales bizantine, mult mai puternice si dificil de inlocuit.

Se stie ca pictura din sec XI-XIII este dominata de scoala bizantina ce cuprinde numerosi artisti ce lucreaza pe teritoriul Italiei. Pictura din aceasta perioada este predominant murala, ce decoreaza numeroasele catedrale, si mai putin pictura de sevalet, executata pe panouri de lemn.

Progresul, desi incet datorita lipsei modelelor antice, este totusi inregistrat de la Duccio (1260-1318/20), pictor florentin care de asemenea ramane tributar canoanelor bizantine (ex: frescele din bis. Sf. Francisc din Assisi) la Simone Martini (1284-1344, ex: Buna Vestire, 1333) si Familia Lorenzetti (Pietro si Ambrogio), care fac pasi foarte timizi catre desprinderea de traditie, la cel mai de seama pictor al perioadei Giotto di Bondone (1266-1337).

Printre lucrarile sale certe se numara:

• frescele de la Biserica Sf. Francisc din Assisi,
• cele de la Biserica Arena din Padova,
• frescele din Biserica Santa Croce din Florenta (Capelele Bardi si Peruzzi).